despre oameni, despre firme – partea 2

eram cu mama de data asta.

in acelasi mare-magazin.

cumparasem o rochie, de altfel f dragutza, la un pret mai mic decat normal, deci eram oarecum mai happy decat de obicei…

cu vreo 3 saptamani inainte luasem o teapa de la un nene in care aveam incredere in mod obisnuit, nenea fiind un cap de firma locala.

am stricat relatia de semi-prietenie-pe-o-singura-banda cu respectivul dintr-un motiv absolut cretin, cauzat de o fiinta si mai cretina. whatever…

ideea era ca nu ma asteptam sa imi apara in fata, impingand un ditamai-caruciorul, tocmai in momentul meu de fericita-scotocire-prin-punga-platita-cu-20-bani-dupa-bonul-de-casa-aferent, timp in care parleam si cu mama despre reduceri.

mi-a zambit cand m-a vazut -de la oarecare distanta de altfel- m-a salutat zambio-razand si a trecut mai departe, in timp ce mama vb in continuare cu capul in pungi, iar eu imi studiam in minte mimica plictisita a propriei fetze.

m-am intrebat de ce zambea: se bucura sa ma vada????????????? dubios!

isi amintea de vremurile bune?

dubios…

ca isi mai amintea de asa ceva!

sau radea de mine?

NEdubios…

m-am „scanat” in minte, privindu-mi hainele…cizmele noi, plovar ok, freza semi-eleganta, geaca cam veche-dar-merge, pachete de cumparaturi cu firma afisata.

la ce pana mea s-o fi gandit?

la imaginea firmei???

(asta e cu shusta!)

Reclame