Un piedestal pentru Robert

Ni se spune adesea ca asezam pe piedestal Iubirea, Barbatul, Femeia, Banul sau Masina, dar nu ne spune nimeni ca locul unora e acolo, fara sa ii aseze nimeni…

Robert este  perfect, pentru ca Robert e produsul mintii mele. Nu l-am gasit in Lumea Lor, asa ca l-am adus din Lumea Mea.

Robert este aproape perfect…pentru ca daca nu i-as fi creat si cateva defecte, nu as fi putut sa uit ca nu exista.

Robert stie  cum sa-si lase degetele sa alunece pe clapele unui pian, poarta (dupa cum imi doream sa il vad purtand) camasi cu maneci lungi, suflecate…zambetul lui poate lumina o camera intreaga (nu pentru ca ar face reclama la vreo pasta de dinti, ci pentru ca e dulce…dulce ca spuma de ness cu frisca. Are un ras cristalin, de copil nebun.

Ochii lui sunt frumosi, caprui si plini de mister. Il poti privi ore in sir fara sa poti sa ii patrunzi in ganduri. Te-ai putea indragosti de el dintr-o privire, una singura…asa ca te sfatuiesc sa nu iti pironesti privirea intr-a lui.

Robert te strange in brate de parca ar vrea sa treaca prin tine cu tandrete si pasiune.

Mi-am imaginat ca are un farmec aparte, seduce prin cuvinte si fapte marunte. Vorbeste frumos, calm, corect, dar niciodata clar ca lacrima.

E diferit de barbatii cu barbuta si freza „a la moment”…Robert este un barbat adevarat, o specie rara…:)

Si n-as putea sa continui sa il perii fara sa o descriu si pe ea, pe femeia pentru care a trebuit sa il inventez…

……….

Femeia complicata a lui Robert e o rusoaica micuta. Micuta pentru o rusoaica, adica 🙂

Se numeste Elenna, e profesoara de dans pentru copii si tineri, are ochii albastri si parul lung pana la brau.

Slabuta ca o trestie, cu gene lungi si o privire plina de intrebari.

………..

S-au cunoscut intr-o seara calduta, s-au privit si au inceput sa zambeasca.

S-au cautat si s-au gasit, pe marginea unui canion…el se temea sa nu cada, ea se temea sa ramana. I-a spus o poveste, si, cu fiecare cuvant, se indepartau de pericol.

………..

Elenna avea nevoie de o poveste pentru a putea pasi prin realitate. Robert avea nevoie de o realitate pentru a putea visa. Mie imi trebuia o poveste, pentru a avea despre ce scrie…

L-am inventat pe Robert, l-am pus un piedestal sub talpi si un pix in mana. I-am daruit defecte, pentru a-l face uman. I-am pus in brate o poveste, pentru a-i da culoare. Mi-am dorit  sa iubeasca o femeie complicata, pentru a crea un imperiu.

……….

Si nu, nu vreau sa ii cobor in lumea banala, in lumea reala, in povestile triste.

Ii vreau vii, fericiti si frumosi in casuta lor din livada…

Imi trebuie o foaie, sa astern o poveste… 🙂

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Dotari: creier

Sustin si eu diverse teorii cum ca universul nu e infinit, cum ca exista lumi paralele, timpul e o chestie fara cap si coada clar definite si altele de genul.

dar…am probleme cu axioma care precizeaza ca toti avem creier. pe bune!

daca am avea toti creier, parintii nu si-ar mai abuza copiii, elevii nu ar mai ataca profesorii, profesorii ne-ar invata „carte”, primarii ar fi destepti si cinstiti, nu am mai vota ca oile la schimb pe mici si bere, blondele (alea care este adica….tre sa precizez ca stiu si exceptii) ar contrazice bancurile, politistii la fel, economia ar functiona ok, fanii nu ar mai pupa in cur orice cantacios de 16 ani sau vedetaciune de hartie, nu ar mai sta toti barbatii cu limba scoasa de un cot cand apare una sa cante in chiloti si ciorapi cu gauri, nu ti-ai mai omora prietenul de o viata doar pentru ca nu gaseai un loc mai bun de pus cutitu la pastrare, nu s-ar mai fute toate proastele fara protectie ca sa isi omoare apoi pruncii (foarte frumos numiti pe la teveu „produsi de conceptie”, nu mi-ar mai bruia inteligenta reclamela la absorbante preste care pui vata, la usturoi care miroase ca o floare sau la „mister vine prietena din anglia, imbracata frantuzeste si care vorbeste pur romaneste”, „nora pentru mama/mireasa pentru fiul meu” nu ar exista in grila vreounei televizuini, otv nu si-ar mai primi licenta, nu ar mai plati nnimeni 12 mil caldura pe o luna la un apartament cu 2 camere pentru  ca ase zice domnu de la firma cu repartitoru’ si am gandi dracu’ cu propriu creier. ala din dotare!

trebuie sa ne spuna altii cum sa gandim?

sa fim o haita de atac fara creier?

doar pentru ca asa zice unu sau altu la care i s-o sculat pe partea gresita?

pana nu demult ma credeam prea desteapta pentru vremea mea…

mi-am dat seama ca de fapt sunt prea proasta: astept ceva ce nu se va intampla niciodata. astept sa vad oameni care gandesc de buna voie si nesiliti de nimeni. astept sa vad unul care se revolta impotriva turmei.

de ce nu am idoli?

pentru ca nu gasesc un piedestal suficient de mare ca sa incapa pe el idolatrizatu’ si toata ceata de tampiti care-l pupa-n cur!

…………….

hai, agitati-va ca ma iau de Aia, de Ala sau de Alalalt….

ca-l reconoasteti din descriere…

numa sa precizati din care…sunt foarte curioasa in care il incadreaza creierul vostru….ALA DIN DOTARE!