despre suflet cu mos stelica…

mos stelica e un mos intalnit in rapidu de noapte, in timp ce ma rugam ca vreun nene cu baba lui sa urce dracu si-n vagonul in care eram io, ca ma terminau psihic betivanii din compartimentul alaturat…

mos stelica era insotit, evident, de „uite aici femeie buna: asta e nevasta mea!”…

buna o fi fost mosule, ca 8 copii iti facu, toti destepti, realizati si plecati prin tara.

nu era baba cine stie ce frumusete trecuta, dar avea due (adica 2 pt oamenii normali la cuvinte) mari calitati: tacea si zambea!

-paralela aici cu gara de nord, unde tat-su lu omu lu eu zise ca femeia degeaba ii frumoasa, tanara si devreme acasa daca il toaca intr-una pe barbat-

din plictiseala in plicti-pseudo-handicapati-veniti-la-cersit-cearta-cu-ei-seala, ii spusei io mosului ca am oaresce dureri pe suflet.

si apoi incepura sa cada lin si somnoros povetele mosului.

mos stelica n-auzise de cocalari, printese de dupa bloace, bmw-nush-de-care, violuri la babe, morti de copii prin maternitati, insa le avea cu viata.

si printre povestile de viata, strecura, cam din 2 in 2 minute povata:

„apoi draga domnita, cand iti cureti sufletul si nu te mai gandesti la ce-i rau in lumea asta, se curata si inima (aia de exista fizic si o diseaca medicii) si mult mai mult traiesti!….si daca ti-ai ales om bun la suflet cu care te-ntelegi, bun trai si frumos duci!”

no, apoi, dragii babei, puneti si voi labutzele la soare si va bucurati de primavara ca io ma infing intr-o juma de pizza…

Anunțuri