eu

eu nu am fost niciodata o femeie obisnuita. normala. posibil de incadrat intr-o categorie.

eu m-am crezut mereu mai tare decat sunt, mai slaba decat puteam fi.

am suferit mult, am trait intens, am trait intr-o lume a mea, din care nu am putut iesi decat singura, in care nu era loc pentru 2 mai mult decat simteam eu ca e nevoie…

am suferit dupa fiecare pierdere, am inlocuit rapid fiecare tristete cu o bucurie noua, pentru ca nu trebuia sa le caut, ocaziile imi apareau mereu, ma cautau ele pe mine, ma ademeneau sa incetez a plange si sa incep din nou sa rad. imi lasau pe maini parfumul unei suvite de dupa ureche, adormeam in acordurile cate unui mesaj dulce, ma trezeam in zori cu cate un beep de buna dimineata, ma pierdeam in cate un vis si ma trezeam dand cu capul de cate un stalp…

timp de atatia ani,viata mea a fost un sir de intamplari frumoase, de vise dupa care am plans, de mingi de tenis urmarite prin eter, de inceputuri de poveste si de finaluri de telenovela pur romaneasca…

eu am trait toate astea oarecum involuntar, nestiind de multe ori sa le apreciez suficient, nestiind alteori cum sa le sar mai rapid…

altii in locul meu ar fi ucis pentru o particica din ceea ce am avut…majoritatea m-ar ucide pe mine pentru ce am acum.

e comic intr-un fel, am cate un pic din tot ce mi-a placut, din tot ce mi-am dorit…

eu sunt imposibila, ireala, de nedescris…dar sunt EU, cu toate cacaturile mele, bune si rele, cu limbajul meu cult de mahala, cu dulceata mea acra si cu acreala mea dulce, cu obsesiile si ironiile mele, cu toate caramizile pe care le port in spate si cu toate zborurile mele mentale…

eu, …sunt o vesnica furtuna…

dar tie iti place furtuna si n-ai putea trai fara ea!

Reclame