de 3 zile incoace, somnul nu-i mai place…

dupa ce s-a intamplat o anumita povestioara cu rezilieri fortate de contracte pe termen lung si alte trebi porcoase, frati-miu nu mai are somn.

asa, si, ce mare chestie?

pai e mare, dom’le, e mare, ca se trezeste in fiecare dimineatza cu interesu gata de infipt in fundu „sistemului” si tre sa il bage in dus, sa il racoreasca…

cand eram mici, ne-a invatat unchiu gelu sa fim diplomati.

„bre copii, ca stiti voi cum se papa frumos, luand tacamurile in ordine, sau ca stiti cand si cum sa va asezati la masa, n-are nici o importanta daca uitati cum si cand se inchide gura…”

mai tarziu, dupa ce am invatat-o si pe asta, ne prindea bunica in fiecare dimineatza tragand matza de coada si ne zicea cam asa: „bre copii, sedeti binisor ca ma speriati! radeti voi acu de cuvintele babii, dar o sa ajungeti cand n-o sa mai fiu sa ziceti ‘no, apoi bine le mai zicea baba aia…’ ati vedea voi!”

eu, fiind mai blonda, inteleg putine lucruri, dar alea putine pe care le inteleg au unde se roti in capul meu mare si gol, pe cand „roberto carlos” (aka frati-miu) prinde multe, da n-are spatiu…

si uite asa, sta de 3 zile cu contractu in mana stanga (sincer, nush ce face cu dreapta) si dezbate subiectu pe skipe cu vreo 3 insi dubiosi, dis-de-dimineatza pana-n prag de alta dimineatza…

gura nu-i mai tace, somnul nu-i mai place, mancare nu-si face…

m-as duce sa ii tin prelegeri in stil „bunica”, da mi-i teama ca m-o confunda cu ea, asa nedormit cum ii el, si m-o trimite inapoi pe lumea cealalta…

Reclame