Din cugetarile tineretii…

gasii azi, in camera copilariei mele, printre multe amintiri frumoase, urate, prafuite, adormite si vii, textul ce urmeaza:

„Incearca sa reflectezi asupra iubirii si iti vei pierde judecata”

Sunt momente in viata noastra in care trebuie sa luam decizii ce ne vor afecta intreaga viata. de cele mai multe ori trebuie sa renuntam la un vis in favoarea altuia…sa alegem un liceu, o facultate, locul in care ne vom petrece vacanta….si, oricare ar fi alegerea facuta, vom regreta mereu cate ceva.

in cazul meu a fost alegerea sortii, sau poate ca in mod inconstient, a fost alegerea mea. a fost facultatea…dar cea mai grea alegere e alegerea persoanei langa care iti vei petrece restul vietii. si aceasta alegere este grea, deoarece intervine mereu intrebarea: „ce inseamna de fapt iubirea adevarata, cum pot fi sigur ca e ceea ce simt acum si nu ceea ce am simtit candva, pentru altcineva?”

Se spune ca intalnim iubirea adevarata o singura data in viata…si atunci de ce spunem ca iubim din nou? ca iubim ACUM mai mult decat altadata?

Iubire adevarata, „iubire unica”, cu incercari de retraire a unor secvente din trecut…

Si cand ceea ce reprezinta „trecutul” iti defileaza prin minte si prin fata ochilor, cum mai poti spune ca „prezentul e unic”, ca aceasta ULTIMA (???) iubire e acea „IUBIRE ADEVARATA” care te-a obsedat mereu?

Iubirea e un sentiment nascut din ganduri, ganduri ce urmeaza unei imagini ce ti-a ramas imprimata pe retina…imaginea unui zambet, a unei priviri care ti-a facut inima sa bata mai tare pentru o secunda…Sau poate fi Dorinta…

Si aici apare intrebarea: iubirea adevarata e ceea ce ai simtit demult, in epoca primului sarut, a primei atingeri, a primei priviri, acel sentiment de liniste si pace, acea fericire copilareasca, SAU pasiunea din „prezent”, sarutarile care nu te lasa sa respiri, imbratisarile pasionale si noptile pe care le pierzi amintindu-ti???

Ce e mai important pentru tine: amintirea a ceea ce „a fost” , cu vechile scrisori de dragoste, sau parfumul prezentului, concretizat in alte scrisori, biletele si cadouase? Daca poti sa le separi in inima si in minte, lasand trecutul in urma, in umbra, uitandu-l, de ce atunci,  in sertarul biroului tau, trecutul si prezentul sunt amestecate? (si trebuie sa recunoastem cu totii ca avem prin sertare cel putin o amintire „prafuita”…)

Vom putea sti care e adevarata IUBIRE doar atunci cand in sertarele mele, ale lui, sau ale voastre, va fi ordine!

Si poate ca aceasta „clipa a revelatiei” va sosi prea tarziu… cat de tarziu?

„Poate intr-o alta viata!”

……………..

Cum poti opri frunza ce cade/ din pomul care s-a uscat?

Cum poti opri nisipul, care,/ de valuri verzi este purtat?

          Cum poti opri ceasul ce bate/ in fiecare clipa-o zi, 

          Cum poti schimba in lume toate, cum fericirea poti gasi?

Reclame

sa asculti

sa ascultam, dragi copii, cu totii.

sa ascultam cum ideea de destin dispare in liberul arbitru.

sa fim liberi…

„pentru fiecare moment exista o singura alegere….iar rasplata e pe masura…”

„a sti sa asculti e o virtute”

„viata e scurta”….

asa-i!

trece. si trece prin noi.

dar nu ia amintirile, regretele, deciziile gresite.

sa ascult…o sa incerc.

ah!…daca oamenii s-ar fi nascut invatati!

ce asteptari sa ai de la o adolescenta de 16 ani?

ce stia ea atunci?

stia cat se va gandi la el?

stia ca nu il va asculta niciodata?

sau ca el nu ii va spune niciodata ceea ce ea inca mai astepta sa auda???

„voi vorbi despre ceea ce inseamna sa fii cu adevarat liber”…

am vrut sa scriu postul asta inainte ca ea sa te asculte, pentru a ma citi intai pe mine.

a fi liber, inseamna in opinia mea a te elibera de povara ce o porti mereu dupa tine.

poti sa te rogi cat vrei, poti sa iubesti cati/cate vrei, poti sa te ascunzi la infinit, dar nu poti nega povara ce o porti mereu cu tine.

adevarul, mai devreme sau mai tarziu, te elibereaza.

nu toate adevarurile pot fi strigate in gura mare pe strada.

nu poti spune deschis oricui, povestea ta.

nu te poti astepta ca ei sa inteleaga.

dar stii mereu ca acel „el” sau „ea” va sti sa citeasca printre randuri.

asemeni unui puzzle complicat, care trebuie intors pe dos, reconstruit dupa pattern-ul de pe spate, pentru a fi mai apoi intors si citit pe fata…

dar asemenea puzzle-uri nu se mai fabrica inca din vremea tineretii mele…

prima mea tinerete…

sa asculti e o virtute, dragul meu prieten, draga mea prietena….

va cunosc pe amandoi, ca pe 2 carti deschise, citesc din voi intercalat, prin randuri, va ghicesc povestea, nesigurantele si parerile de rau….dar EU, de AICI, din POZITIA MEA ACTUALA, nu am ce va face!….

teama de virtuti pierdute o am de mult….

cam tot de pe vremea in care mi-am pierdut libertatea…

eu scriu, tu vorbesti, ea jura sa asculte…