Un piedestal pentru Robert

Ni se spune adesea ca asezam pe piedestal Iubirea, Barbatul, Femeia, Banul sau Masina, dar nu ne spune nimeni ca locul unora e acolo, fara sa ii aseze nimeni…

Robert este  perfect, pentru ca Robert e produsul mintii mele. Nu l-am gasit in Lumea Lor, asa ca l-am adus din Lumea Mea.

Robert este aproape perfect…pentru ca daca nu i-as fi creat si cateva defecte, nu as fi putut sa uit ca nu exista.

Robert stie  cum sa-si lase degetele sa alunece pe clapele unui pian, poarta (dupa cum imi doream sa il vad purtand) camasi cu maneci lungi, suflecate…zambetul lui poate lumina o camera intreaga (nu pentru ca ar face reclama la vreo pasta de dinti, ci pentru ca e dulce…dulce ca spuma de ness cu frisca. Are un ras cristalin, de copil nebun.

Ochii lui sunt frumosi, caprui si plini de mister. Il poti privi ore in sir fara sa poti sa ii patrunzi in ganduri. Te-ai putea indragosti de el dintr-o privire, una singura…asa ca te sfatuiesc sa nu iti pironesti privirea intr-a lui.

Robert te strange in brate de parca ar vrea sa treaca prin tine cu tandrete si pasiune.

Mi-am imaginat ca are un farmec aparte, seduce prin cuvinte si fapte marunte. Vorbeste frumos, calm, corect, dar niciodata clar ca lacrima.

E diferit de barbatii cu barbuta si freza „a la moment”…Robert este un barbat adevarat, o specie rara…:)

Si n-as putea sa continui sa il perii fara sa o descriu si pe ea, pe femeia pentru care a trebuit sa il inventez…

……….

Femeia complicata a lui Robert e o rusoaica micuta. Micuta pentru o rusoaica, adica 🙂

Se numeste Elenna, e profesoara de dans pentru copii si tineri, are ochii albastri si parul lung pana la brau.

Slabuta ca o trestie, cu gene lungi si o privire plina de intrebari.

………..

S-au cunoscut intr-o seara calduta, s-au privit si au inceput sa zambeasca.

S-au cautat si s-au gasit, pe marginea unui canion…el se temea sa nu cada, ea se temea sa ramana. I-a spus o poveste, si, cu fiecare cuvant, se indepartau de pericol.

………..

Elenna avea nevoie de o poveste pentru a putea pasi prin realitate. Robert avea nevoie de o realitate pentru a putea visa. Mie imi trebuia o poveste, pentru a avea despre ce scrie…

L-am inventat pe Robert, l-am pus un piedestal sub talpi si un pix in mana. I-am daruit defecte, pentru a-l face uman. I-am pus in brate o poveste, pentru a-i da culoare. Mi-am dorit  sa iubeasca o femeie complicata, pentru a crea un imperiu.

……….

Si nu, nu vreau sa ii cobor in lumea banala, in lumea reala, in povestile triste.

Ii vreau vii, fericiti si frumosi in casuta lor din livada…

Imi trebuie o foaie, sa astern o poveste… 🙂

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s