Rouge noir

 

Cand sunt suparata, imi vopsesc unghiile in rosu. Cu cat e mai mare supararea, cu atat sunt mai perfecte unghiutele…

Cand sunt trista, ochii mei sunt inconjurati de un strat serios de tus negru…cu cat e mai mare tristetea, cu atat e mai lunga si mai groasa codita neagra…

Partea buna e ca „ma prinde bine”…negrul e prezent in tot dulapul meu, de la geaca de primavara pana la ultima clamitza de potolit parul.

Partea buna e ca am unghii frumoase, lungi, si ochi expresivi, mari si mai mereu pusi pe plans.

Partea buna e ca negrul ma ajuta sa nu plang…ustura ca dracu cand ajunge in ochi!

Partea proasta e ca plang oricum.

Partea buna e ca imi sade bine, asa plansa, cu negru pe obraji, cu gene lipite de lacrimi, cu unghiile rosii care fac un contrast destul de dragut cu servetelul alb si parfumat…

Partea proasta e ca trebuie sa astept primavara pentru a purta geaca neagra.

Partea buna e ca am si rochii negre…multe…

Partea proasta e ca nu le port.

Imi lipseste un motor sub fund, o zi senina si un drum fara gropi!

Partea buna e ca imi sade bine….

Partea proasta e ca imi curge in ochi….