drumurile noastre

(a se citi pe muzica)

…se intersecteaza ca simpla coincidenta, se invart unul in jurul altuia, se impletesc in cosite verzi, se afunda in ceata si rasar din mari necunoscute.

nu stiu de ce am chef sa pornesc la drum acum, sa urmez o cale presarata cu flori, sa imi tarasc rochia lunga pe lucioasele pietre si sa ma opresc doar acolo unde soarele rasare din mare.

crezi ca cei intalniti in drumul tau au un rol? ca nu i-ai intalnit degeaba?

crezi ca un inger te poarta in brate atunci cand te prabusesti pe prima treapta a unui sir de scari?

crezi ca cei care iti rasar din nou in cale au stat tot timpul in umbra, in desisul ce ti-a insotit pasii prin timp si spatiu?

sau crezi ca totul e o prostie.

ca oamenii exista. punct. ca mergi. punct. ca timpul trece…punct.

?

crezi ca viata are un scop definit, crezi ca e un bulgare de lut in mainile tale…

sau crezi ca e o mare incalceala de drumuri si umbre, o mare chestie aberanta?

crezi ca o mana intinsa din nori te va conduce spre soare sau spre tristete?

tu crezi ca norii isi intind mainile spre tine?

tu crezi ca eu vorbesc acu coerent, ca imi imaginez chestii si zboruri si destine si aripi de porumbei?

…………..

drumurile noastre lasa urme in piatra, in trepte, in rondul de flori, pe pragul tau plin de praf si pe covorul meu din sufragerie…

drumurile noastre sunt o serie de idei bune si proaste si de invarteli in jurul cozii…harta s-a rupt fix la cotitura…

si drumurile noastre nu sunt nimic mai mult decat niste evadari din poveste.

…………..

tu crezi ca eu scriu in timp ce colind mintea, dar eu nu fac decat sa merg pe urma pasilor ce i-ai lasat in urma ta.

eu strang praful de stele pe care spiridusii l-au lasat peste maracini asa doar ca sa rada de noi…

tu crezi ca mie imi place sa ma impiedic in fuste si sa ma intorc dramatic, ca in filme, cu mainile intinse spre trecut.

tu crezi si in fluturi si in oameni.

…………..

cararile noastre nu duc nici macar spre roma si nici macar spre paradis. scara noastra coboara doar in noi, in negura gandului, in recele din suflet, in noianul de planuri amanate si vise ascunse.

drumurile noastre se impletesc intr-o poveste aberanta cu vraji si cu zane cu aripile rupte.

si pasii mei aluneca moale peste ganduri…

si mana mea se strange, se face ghem la piept si rad.

si rad de pasii mei prosti pe un drum fara inceput si sfarsit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s