La naiba, te iubesc!

Stiu, Nicky, m-ai certa daca ai putea pentru ca spun asta…

Nicky tinea foarte mult la exprimare.

Si nu a recunoscut niciodata ca mi-a spus ca ma iubeste, desi mai mult decat a spus-o, a scris-o…

Mi-a scris cuvintele astea pe un zid…”numele prostilor pe toate gardurile”.

Am vazut un film. (evident ca astea imi declanseaza intotdeauna reactii nostalgice tratabile partial prin scris) si am revenit la ideea mea cu „libera exprimare”.

Libertatea sentimentilor se traduce in multe feluri, poate rani libertatea altuia, poate deveni povara unora, te poate pune in posturi ciudate, te poate bulversa si iti poate da peste cap tot sistemul de valori.

DAR, si accentuez cuvantul pentru a-i sublinia importanta, toate ocaziile ratate se razbuna!

Viata e o entitate cu un ciudat simt al umorului, cu o oarecare doza de sadism. viata e un fel de zana care se joaca, inocenta, cu idealurile si limitarile noastre.

ea trece printre noi cu rochia ei stravezie de nori si stele si zambeste a soare in fiecare dimineata, dar ne rastoarna in fuga ei si ne uita printr-o vagauna intunecata in care zambetele ei calde ajung reci si gri.

Da, cred ca albastrul meu iubit a devenit gri. port gri, scriu gri, sunt gri.

Daca adevarul ne elibereaza, de ce nu fugi la ea sa ii spui?

De ce nu incetezi sa te joci cu tipa de la etajul 5 si sa te duci direct sa ii propui o cafea?

(de care vrei…ai sanse egale sa o primesti in pat sau intre ochi).

De ce nu te duci la parinti sa le spui ca dupa atatia ani, totusi i-ai iertat?

Renuntarea la bucuriile noastre vinovate ne condamna la nefericire. mai mult sau mai putin partiala.

„daca tu tipi in mijlocul strazii pentru ca nu e decat nefericitul ala de paznic prin zona sa te auda, eu de ce nu pot sa strig cat ma tin muschii <in puii mei>?” (varianta soft)

intelepciunea celor batrani si piosi spune ca pentru a scapa de tentatii tre sa le ignori. intelepciunea vietii traita cu toata inima iti spune ca pentru a scapa de tentatii trebuie sa le cedezi.

barierele sunt sociale, lingvistice, rasiale, politice, omenesti valabile.

Nu toate lucrurile care iti sunt permise iti sunt si folositoare.

DAR nu toate lucrurile folositoare iti sunt permise.

Ai fi putut alerga dupa acel maxi-taxi, ai fi putut trimite un sms, ai fi putut sa strigi.

Dar vocea te-a parasit, minutele se terminasera demult, iar picioarele te lasa de cate ori ai nevoie de ele mai mult…

„ai 30 de ani, nu te mai purta ca un copil!”

De ce?

Depresiile apar atunci cand iti lipseste credinta. Cand incetezi sa mai crezi in tine, cand crezi ca nu mai meriti nimic, cand totul e gri si primavara ploua si vara ninge cu nici o asteptare, cand anii trec de parca ieri ar fi azi si cand traiestin intr-un timp fara prezent, cu amintiri din viitor si vise din trecut.

Iepurul meu a rupt bariera. A citit ce trebuie, cand trebuie.

Eu insa uit si sa scriu….

Alex ma viziteaza numai cand moare de foame.

Parintii ma suna doar ca sa intrebe de alex.

Ian…

LA NAIBA,TE IUBESC!

…i-a strigat ea, si autobuzul s-a oprit, el a coborat, a imbratisat-o, a sarutat-o pe frunte, si, tinandu-i capul intre palme, i-a privit ochii mari si i-a spus: Trebuie!

Nu, in film nu era asa…

nu in filmul de azi.

in filmul meu preferat („love me if you dare”). Iubesc filmul ala!

Am iubit-o si pe ea, pana sa ii puna el stapanire pe viata. nu a fost niciodata perfecta, dar el a izolat-o cumva de lume. am vrut sa ii daruiesc ceva, dar nu am gasit nimic sa imi placa. pentru ca mie nu imi prea place nimic.

sunt spaima vanzatoarelor, a agentiilor de turism si a babelor avioniste.

Am mai vazut un film. cu un nume de fata. am uitat care. se vroia ceva de epoca, filmat ca o piesa de teatru, intr-un singur decor, despre o singura noapte. noapte in care o ea, ducesa sau ceva, se juca in gradina cu sentimentul unui el valet sau ceva, care o ameteste bine din cuvinte, apoi o „apara” printre rafturile din bucatarie de cuvintele rautacioase ale (tuturor) servitorilor ei beti si i-o impinge bine pana cand fata se inamoreaza imbadubitabil de individ.

dupa care incepe tragedia. sau drama

whatever…

descopera ratatul din el, „fata buna” din ea. decid sa fuga. ii surprinde amanta oficiala. bucatareasa sefa. se milogeste. fata ia banii lu taica-su care dioarme. undeva „sus”. nenea o convinge sa ia brigeagul. tatal se trezeste si il cheama. in curte curge un izvor rosiatic. valetul urca la duce cu micul dejun. di end!

tampit, dar eficient!

ma uit la sirul de poze cu care mi-am tapetat peretele biroului. incepe cu tinerete si se termina cu pescarusi.

2 maimute paroase se uita la mine crucis in timp ce un portret facut de mine lui ian sta intr-o rama.

Beau un amestec de ganduri ciudate si taste sarite, cu priviri aruncate peste si monitoare vechi, cu aroma de migdale in crema si flori parfumate, venita dintr-un pachet de carti, uitat pe un colt de covor patat de sampanie…

El a trecut pe langa ea in viteza vietii, nereusind sa prinda mana intinsa, in timp ce ea, ramasa uluita in urma calului gri, isi scutura noroiul de pe rochie oftand:

„La naiba,…te iubesc!

Un comentariu la “La naiba, te iubesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s