gogosi simple

„ce minciuna sa iti mai spun?”

„-ma gandesc…”

mergeam gandindu-ma, oarecum trista, oarecum cu bateria descarcata, oarecum vesela ca incepe odihna, rumegand episodul cu iarba…

am simtit vibratia si am scos aparatul din buzunar: pe ecran trona numarul cunoscut.

„ce faci?”

well,….nimic, merg.

am ajuns acasa, m-a intampinat motanul cu un miorlait recunoscator ca ii dau pernite cu ficatei, am deschis frigiderul si…surpriza: nu era gol!

am gasit o caserola plina si apetisanta, cu un biletel atasat:

(„multumesc pentru tacere!”)

de la Alex.

am zambit si am pus haleul la microunde.

am deschis laptop-ul si am intrat pe mess. Ian avea o poza cu mine (intr-o pozitie in care numai noi 2 putem ghici personajul…si un text expresiv.

am ras, am plans, am ras din nou, l-am sunat pe Alex, i-am multumit pentru mancare, am periat motanul si mi-am turnat un pahar de vin. (nu, la mine vinul NU se termina NICIODATA! -nu pentru ca as bea asa mult, ci pentru ca il tot primesc pe post de atentie…)

filmul la care am inceput sa ma uit mi-a amintit de ceva, am sarit de pe canapea , m-am imbracat in graba, m-am incaltat comod si am butonat ceva rapid.

mi-a aparut poza celui pe care il sunam, m-am strambat putin la ea, i-am repezit 2 vorbe si am fugit spre un taxi stationat in drum…

….

imediat ce am inchis telefonul, mi s-a lipit privirea de o reclama la bunatati:

GOGOSI SIMPLE, GOGOSI CU GEM, LANGOSI CU CIOCOLATA!