greata de dimineata

nu, nu e de la vreun copil.

nici macar de la o boala.

ci mai degraba, de la lipsa vreuneia.

in foaia de iesire din spital.

„apoi iesi de aici mai bolnav decat intri, duduita, uite cum arata peretii….”

„ma tin aici de o saptamana si nu imi mai fac analize, dar nici nu-mi dau drumul…”

„are mana fina donsoara asistenta…nici nu simti…”

greata nu vine de aici.

greata vine de la doamna profesor doctor futu-i ma-sa, care nu iti explica niciodata nimic, iti da de facut un sir interminabil de analize, se uita pe ele in sictir, dar numaui dupa ce ii bagi ceva colorat si greu in buzunar, ca sa te externeze in final cu replica deja celebra: „revii la control peste 6 luni…”

ok, asta cu revenitu ii clar, dar ce puii lui avea pacientu, dracu stie!

o intreb pe tanti din stanga: „dvs cu ce problema?”

-apoi nu stiu, ca ma tot analizeaza de o bucata de vreme…

imi mut atentia spre tanara creatura simpatica din dreapta: „dar tu?”

-imi creste tensiunea foarte tare…ajunge la 18.

intra doamna prof dr aia-a-ma-sii:

-iar ai uitat sa strangi urina? o sa stai inca o saptamana…ca noi nu lucram sambata si duminica…

bun, logic.

am inteles.

si daca un emo se hotaraste sa se indoape cu pastile intr-o sambata iar ma-sa vrea totusi sa il pastreze viu ce face? merge la urgente.

si sta pana luni.

poate vine vreun doctor.

poate exagerez.

sau poate ca nu.

oricum, ii cool sa fii prof doctor…

pacat ca mi-am gresit meseria.

momentan, ma tratez de greata…

Reclame