cuvintele astea 2 pot fi luate la impins vagoane sau la o cafea pe terasa.
poezie de terasa cu aroma de somn lenes, atarnand intr-un picior pe-o margine de geam, am gasit pe un blog (www.lupalb.wordpress.com)
fac reclama, fiindca-mi place.
poezie de teius (cu t mare nu merge la cat de mica-i gara in cauza), gasim in fiecare gluma de birou.
“pot sa ti-o pun? unde?”
“unde vrei! atata doar sa nu dai peste monitor!”
asta era dintr-o revista cu faze de speriat smecherasii…
poezie pura a fost azi in jocul frunzelor arse, pe care un copil mare le-a confundat cu primii fulgi, poezie veche, poezie noua, cu versuri tocite, cu texte muncite, cu intrebari atarnate in neantul timpului oprit in loc pentru o fractiune de secunda…
si vantul ducea in cercuri turbate gandurile mele mici si amintiri furate…
au trecut poate 5 ani de cand am ascultat ultima oara fosnetul frunzelor!
