pe fiu-miu il cheama vlad. Vladislav mai precis.
o sa ma urasca pentru asta cu siguranta atunci cand va mai creste. ian ma uraste deja.
dar ian ma uraste oricum.
vlad e mic, rozaliu, zambeste des, pare fericit, are ochii mari si negri si un ciuf de par negrut. e viata mea!
imi e dor de el cand scriu si nu il tin in brate, dar asta e tot ce scriu despre el.
si cine ma-sa ii mai intelege?
incep sa ma separ de ian din ce in ce mai mult… nu a mai ramas nimic din noi. copilul e singurul pod intre doua lumi extrem de diferite.
nicky ma trage in jos, dupa el, si doar copilul ma impiedica sa fug, sa sar.
trebuia sa fim uniti, fericiti, sa fie cum era.
nimic nu e mai mult decat a fost menit sa fie!
mi-am depasit limita de viteza de mult…
amenda e la colt, in forma de balta…si talpa pantofilor mei inghetati incepe sa se dezintegreze in visul unei beri brune. visez la o bere, o vreau, o chem, dar nu pot!
iubirea si berea (si mai ales pisicile) imi sunt interzise…
imi mai ramane alex….imi mai ramane alex???
ca si pam, ron e un nume. un prieten. diferit de frate-miu.
nu pot sa scriu despre ron, fara a ma gandi la nick…
mi-e dor!
sunt instabila. cred ca din cauza copilului. imi e rau tot timpul si nu am chef de nimic…
stai! eu nu am NICIODATA chef de ceva!…
ma intreb de unde scoate mia rabdarea.
un Ron pentru un gand…glumeam! nu dau Ron-ul…prea valoros!
…asa e el!
e rau pentru ca ma ignora cu saptamanile, nu imi spune nimic, imi vorbeste dur/monosilabic/sec, nu mai locuieste cu mine, nu mai stiu nimic despre lumea lui, nu ma mai invita la plimbare cu masina lui (:p).
e bun! pentru ca simt uneori o mana pe umar, calda si detasata usor, asa cum e el, asa cum sunt eu; e bine sa-l stiu prin preajma, totusi, sa il vad in oglinda si sa ma priveasca zambind.
e derutant…pentru ca trece de la cald la rece, de la rece la cald, de la dans la indiferenta si de la indiferenta la bucurie.
nu ma bazez pe un sprijin inainte de a cadea, ma bazez pe o mana intinsa sa ma ridice de pe scaun; nu ma bazez pe o forta care sa ma ridice de gluga si sa ma puna pe picioare (din nou), ma bazez doar pe o replica taioasa care sa ma faca sa sparg gheata de sub proprii genunchi si sa dau de balta rece a diminetii de dupa declin…nu ma bazez pe o doza de buna-vointa, ci pe o doza de ciocolata …
asa e alex, cu bune, cu rele, cu toate care-l definesc! si cu mine…cu mine pe post de repros postat pe o foaie imaginara.
nu, nu e vreo bunica, e numa o stare.
starea de ….”CEVA”…
aia in care nici sa scrii la adresa vreunei mame nu-ti vine.
s-apropo de scris…cum mama ma-sii e corect in zilele astea?
e stupid sa dai “like ” pe facebuce, dar nu pot scrie asta acolo. mi se pare stupid! si-apoi cum altfel sa arati ca esti de acord cu ceva? sa vorbesti? e greu…tu vrei sa fii finut si sa dai un like discret, nu sa vada tot poporul poporului ca te fascineaza o treaba, ca te roade un cantec…
parca ma tine ceva si nu ma pot exprima liber…
as fuma, dar medicul mi-a interzis.
starea sanatatii mele o ia la vale. e vina copilului. sunt un pic batrana pentru asta, dar trebuie sa rezist.
mi-ar fi placut sa cresc prima oara copilul miei…dar n-am avut sansa asta.
imi e rau toata ziua si nu vreau sa scriu. vreau sa citesc, dar nu ma atrage nimic.
ma fascineaza ceva, dar nu am. vreau o carte!
stau cu soacra si nu ma lasa sa conduc. vreau biblioteca mea…vreau un pahar de vin, si alex. l-am visat noaptea trecuta. ochii lui incercau sa imi spuna ceva. nu am inteles. mi-a fost rau.
cartea ma-sii!
mama ma-sii!
ma-sa lu ian!
am citit formularea aceasta academica intr-un ziar on-line cu si despre sanataturi…
pe langa faptul ca in nici un jurnal neaos nu bate titlu cu subiectu, formularea ma calca ingrozitor de mult pe bataturi…
adica, dom mare-scula-de medic ce te dai matale, asa-ti strigi tu copiii pe acasa:
“uei, produs-de-conceptie-1, hai la masa”???
in mintea mea libera de neuroni, se cheama COPIL, EMBRION, FAT, BEBELUS….dupa situatie….
“produs de conceptie” suna a deseu de care vrei sa scapi.
ca si cum ai vorbi despre “continutul matului” sau o telenovela de prost gust… ca si aia e tot un produs de conceptie…artistica!
Suntem o “generatie de ratati” dupa cum ne recomanda educatia, pentru ca ni se taie sansele inca din faza de conceptie….
a produsului.
…cand iti era rau?
…cand nu aveai nimic?
…cand nu aratai bine?
…cand nu stiai incotro sa mergi?
…cand nu puteai dormi?
…cand ai fost bolnav?
…sau cand ai avut un examen greu???
cand imi era rau, langa mine ai fost Tu;
cand nu aveamnimic, langa mine a fost Ea;
cand aratam ca naiba, langa mine a fost Vanitatea;
cand nu stiam incotro sa merg, langa mine a fost Muzica;
cand nu puteam dormi, langa mine a fost Telefonul;
cand ai fost bolnav, langa tine am fost Eu;
cand am avut un examen greu, langa mine a fost Curajul…
Tu m-ai ajutat sa privesc inainte chiar si atunci cand am privit inapoi.
Ea m-a ajutat sa traiesc atunci nu vedeam sensul vietii.
Vanitatea m-a ajutat sa fiu dorita.
Muzica m-a ajutat sa imi doresc sa pot merge din nou.
Telefonul a fost singura punte dintre noi.
Curajul s-a pierdut insa prin coridoarele deschise ale facultatii…a zburat pe singura fereastra deschisa si a trantit-o cu zgomot in urma lui…curajul meu a fost egoist si las.
Din Lasitatea mea curajoasa se naste un gand mic:
Tie cine ti-a fost alaturi in toate si-n nimic?
…cum l-am cunoscut pe IAN….
- era o dimineata senina, eram micuta si nu reuseam sa ma inchei la pantofi. in schimb i-am legat lui sireturile si am reusit. m-a pupat pe obraz si am topait…
- era o dimineata urata la scoala, aveam o multime de colegi noi. m-am uitat in jur si l-am vazut pe el. ochii ii sclipeau ca ochii unui saint bernard pe sub suvitele din breton…
- era o dupa-amiaza cretina de copil plictisit. cand au aparut ei…si brusc, anul meu a devenit mai frumos…
- era o seara frumoasa, cu eclipsa de luna, pe malul marii. eu daramam un castel de nisip si el ma privea. l-am zarit dar credeam ca s-a speriat de mine si de nervii mei, caci a plecat. ne-am regasit pe stanci. a venit spre mine zambind si mi-a aprins o lumina in suflet…
- eram la un bal al bobocilor si l-am zarit in multime: era cel mai inalt tip din incapere: blondut, cu ochi caprui-verzui…
- eram la mare, taversam terasa si el si-a ridicat ochii din supa si m-a privit cateva secunde.
- il priveam prin fumul discotecii si imi doream sa am atata curaj cat sa ii vorbesc. m-am dus la baie dupa el si am asteptat sa iasa…m-am fastacit si l-am intrebat daca ii place sa danseze…
- m-am trezit intr-o dimineata, dupa o petrecere ca admiram rasaritul din scaunul lui de birou, prin jaluzelele balconului, prin geamul camerei, reflectat in ochii lui caprui-inchis, in zambetul lui pe sub mustati si mi-am pierdut ratiunea…
-a stat la mine si, amici fiind, incerca sa ma faca sa il uit pe El…intr-o zi a plecat, dar nu fara a ma saruta in spatele usii inchise de la intrare. m-a sarutat si a plecat, lasandu-mi cate un beep de consolare in fiecare dimineata…
- cautam o baie, si, cum usa nu se inchidea prea bine, s-a oferit sa stea de paza…am simtit ca daca pot impartasi un moment stanjenitor cu el, am putea impartasi si o prietenie frumoasa…a devenit relatie, dar nu a durat prea mult…
- l-am zarit intr-o primavara in fata unui bar, am stat la aceeasi masa si i-am spus simplu: “mai stai!”…
- m-am trezit admirand felul in care vorbea la o simulare de interviu…si desi era departe de a fi genul meu, mi-a trezit interesul…mai tarziu ne-am imprietenit si a inceput sa caute ocazii de a-mi ajunge in brate…
- mi-a spus ca “ma vrea”…in viata lui, pe drumul vietii, alaturi…
- mi-a primis ca va traversa oceanele pentru mine. ca le vor traversa impreuna. ca va veni cu mine la greci. am fost fara…
- mi-a cantat despre lunile de iarna, m-a incalzit si mi-a facut masaj la talpi, i-am impartasit din experienta mea in schimbul inocentei sale, dar m-a lasat sa plang singura atunci cand mi-a fost greu…
- mi-a fost amic, si asa a ramas. ii povesteam pe mess ce ma durea si ma alina ore in sir. imi intindea mana sa imi dea energie, iar eu ma inseninam. stiam ca am un prieten bun…
- mi-a descris grecia in culori vii, mi-a aratat peisaje de vis si a fost cuminte ca un copil…
- a scapat berea din mana cand am aparut, iar eu am simtit un fior cand m-a strans in brate sa dansam. l-am privit in lumina lunii si luna mi-a soptit ca il placeam mai de mult…luna mi-a fost intotdeauna aliat. si dusman…
Asa l-am cunoscut pe IAN, acum mult, mult timp, cand eram amandoi tineri, inocenti si senini.
acum el e plecat cu afaceri, iar eu ma hranesc din amintiri, din mangaierea vantului si din povesti.
si Alex imi bate mereu la usa sa verifice ca nu uit sa il ascult, sa il hranesc, sa il alin.
el si motanul sunt realitatea mea cea mai reala…si miorlaitul de plus paros ma face sa insir crantanelele pe alaturi, cu telefonul in mana, cu numarul Lui pe ecran, si cu tigara umezita tinuta intre telefon si degetul liber.
imi amintesc de Alex si il chem la povesti. ii cer o tigara si imi amintesc de amintirile lui cu fete mai noi si mai vechi, in fotoliul meu confortabil si stingher, in casa mea mare si atat de rece…
inca de cand eram mica imi doream sa ajut batranii, cainii maltratati de stapan si copiii. in primul rand copiii…
ma gandeam sa merg la o preselectie la “dansez pentru tine” (me like to dance) si sa zic “stiti…aaa, eu nu am un caz clar…eu vreau sa dansez pentru niste copii”…oare as putea?
m-ar lua cineva in seama sau m-ar considera o nebuna in cautare de publicitate???
am gasit pe blogul lui Cabral niste copii cu probleme…am vrut sa trimit ceva bani, dar, din pacate, cel mai micut a murit. era un bebe…
nu am curaj sa ma duc la preselectia mai sus amintita, dar ii rog pe cei care ajung/intra intentionat pe aceasta pagina, sa dea cu ochiul prin cazurile prezentate pe blogul lui Cabral.
cei care inca mai sunteti sanatosi…hai sa ne bucuram de viata!
si hai sa incercam sa ii mai ajutam si pe altii!
un roman erotic, cu prea mult limbaj pornografic, devine porno. deci nu mai e nik care sa imi salte paru din nas prin el. nu zic de porno ca e rau. dar nu intr-un roman!
ok, io vreau sa scriu un roman erotic, poate porno.
dar cu limbaj moderat, pus numai acolo unde e cazul si nu din 2v in 2 cuvinte. cred!
o sa scriu un fragment pentru iepuru meu citicios (adicatelea care citeste :p)…dar nu in seara asta.
acu ma uit la un movie. ne-porno, ca e doar ora 10…
auf wiedersehen!
….
am revenit. e dupa-amiaza zilei de marti si ma gandesc in continuare la postul asta. imi amintesc cat erotism poate fi cuprins intr-un singur cuvant, cuvant fara pic de sex in el, cuvant oarecare.
ai o foita. pe care un el sau o ea ti-a scris o promisiune. iti promite ca se va intoarce, si, indiferent de ceea ce alege sa faca in final, pe tine te bucura foita ta.
te uiti la peticul ala de hartie si te simti brusc cuprins/a de un val de emotie, de neliniste, de speranta. si valul asta iti face inima sa bata repede-repede, nu asa repede ca atunci cand a trebuit sa iti suni un profesor ca sa iti justifici o absenta la o sesiune de comunicari, dar nici atat de relaxat ca la un examen greu.
te agati de promisiunea revenirii si iti hranesti sufletul cu idei. iti imaginezi ca de acum va reveni mai des.
emotia asta ciudata pe care o simti iti invaluie creierul si iti coboara in stomac. iti amortesc picioarele…iar pe undeva, intre genunchi si stomac, simti valul de emotie intr-un mod mai ciudat.
nu e erotic, nici macar porno, e doar o senzualitate a unui cuvant banal!
daca ramai fixat/a pe emotie in loc sa iti indrepti atentia spre cotidian…ei, bine….poti sa iti schimbi starea…(intelegi ce spun, nu?)
well,…
e interesant sa scriu despre asta.
am emotii, pe bune!
…………………………..
pentru cei mai nefericiti din fire, care nu prind vraja unui cuvant nici de la 5 milimetri distanta, sau pentru cei cu parul din nas mai putin sensibil decat puful de pe spate, am trei scenarii mai fizice, erotice sau nu, senzuale sau nu stiu ce altceva ar putea fi!
a) toate povestile interesante incep cu o petrecere. asa incepem si noi.
“….l-a urmarit toata seara, miscandu-se printre ceilalti, dansand, razand, ascunzandu-si tristetea intr-o veselie blanda si destul de transparenta pentru ochii ei sfredelitori. stia ca il priveste fara incetare, desi nu o privea mai deloc. ii stia intinerariul privirii, simtea ca il arde si doar privirile celorlalti ii invingeau dorintea de a se uita, fie si o singura data, in directia ei.
in tot acel timp ce trecuse, inca o mai iubea. poate ca doar isi imagina, poate ca ea nici macar nu stia ca el e acolo, parea fericita si radea langa un altul. ar fi vrut sa ii spuna ceva, sa o sfideze cumva, sa schimbe macar 2 cuvinte.
fiecare incercare de a porni spre ea, ea si-o stingea cu un dans, iar el se oprea intr-o bere.
spre dimineata, il zari traversand incaperea spre toaleta si primul ei impuls fu sa fuga dupa el, sa inchida usa in urma lor, sa se propteasca cu spatele spre iesire si sa ii spuna cu nu il iasa sa plece de acolo panu cand nu ii raspunde la cateva intrebari. de fapt numai la una…
si el i-ar fi spus ca o iubeste…si ar fi sarutat-o si ea s-ar fi topit ca un tort de inghetata lipit de o usa murdara…
sau ar fi zambit malitios si dulce si i-ar fi spus ca nu are nici un raspuns. ea l-ar fi lasat sa plece. si el ar fi plecat!
dupa 5 minute, ea inca mai privea usa, pe care intra cea mai buna rivala.
s-a intors si a inceput o bere pe care a terminat-o acasa, a doua zi, spunandu-si ca e cea mai mare proasta pe care o stie si ca o sansa avea, dar a pierdut-o!
(imi pare rau, aseara scrisesem mai frumos, in minte, azi iar nu am rabdare)
b) tot o petrecere. (“ce e mic si negru? un castravete stricat. ce e mic, negru si urca pe perete? un castravete stricat cu f multa vointa!)
de data asta, ea nu iubea pe nimeni. pe ea o placea un baiat dragut, care facea ce facea si o tot prindea, in gluma, in brate.
ea era trista.
se gandea la El, si, din cand in cand, la un “el” scris cu un “e” mai micut, desi mai mare decat un “e” mic…
(da, imi place sa pun virgula dupa “si”, si, de asemenea, sa tot intrerup povestea…nu de alta, dar mor de emotii pe urma:p)
in sala mai erau cateva exemplare interesante, toata lumea se distra si bautura curgea din toate partile.
se servea cu cate un pahar de tarie, doar ca pretext sa stea si sa observe.
a dansat cu un tip dragut, dar indiferent, a fugit afara, langa intrare sa sarute in liniste un alt dansator de ocazie. era interesat de ea, cel putin pentru momentul respectiv si o saruta intens, dar degeaba.
s-a intors cu el de mana, dar l-a inlocuit rapid cu un pahar de tarie. apoi cu o bere. cu un vin. cu o bere. cu o tarie nediluata.
“vreau sa ma imbat!”
dar, inainte de asta, vreau sa plec acasa gandindu-ma la ceva frumos…
fara sa stie cum si de unde, i-au sarit ochii pe un altul. a mai refuzat cateva imbratisari-dansante din partea cate unui admirator-nebagat-in-seama si cum-necum s-a trezit ca il trage dupa ea intr-un loc mai intunecat. nu l-a intrebat cum il cheama. probabil aflase de la vreun cunoscut, probabil nu, probabil nici nu o interesa.
ca el era beat sau ametit de felul ei de-a fi, nici asta nu mi-a povestit nimeni!
l-a lipit cu spatele de un perete, uitandu-se din cand in cand, ca o matza, dupa eventualii cunoscuti care ar putea aparea inoportun, i-a zambit si l-a sarutat. a uitat de cunoscuti dupa vrea 2 secunde, timp in care mana lui dreapta ii apasa spatele, strangand-o mai aproape de el…se sarutau cu o pasiune ivita din neant si buzele se potriveau de parca ar fi obisnuit sa se intalneasca la fiecare 5 minute, mult timp inainte de acest moment.
se lasa stransa in brate, scapandu-si mana dreapta pe langa corp, simtindu-se moale ca o perna in bratele baiatului care abia se mai tinea pe picioare.
bausera mult. dar erau treji. cat se poate de treji! si s-au limitat la acel sarut lung, senzual si pofticios.
nu isi aminteste nici unul cum s-au desprins, cand, si cum s-au intors la grupul lor de prieteni fara sa provoace intrebari si raspunsuri incomode.
au continuat sa bea, si au plecat impreuna, dar separat, fiecare spre casa lui.
s-au revazut peste cateva saptamani si din cateva cuvinte au inteles ca erau treji amandoi.
si s-au intalnit un timp…cam pana cand dorinta ei a inceput sa creasca si a lui sa scada. sau invers…. cine mai stie???
c) inca o petrecere. “o alta pereche de pantofi”, as adauga, daca ar fi un text pentru o reclama:p
inca o poveste cu priviri pe furate. doar ca de data asta, eroii nostri au si dansat impreuna. pe jos, pe mese, ganditori, fericiti, tematori, nesiguri.
in momentul in care a aparut o rivala, expresia Ei s-a schimbat.
la fiecare dans, dorinta ei de a-l mai tine un pic, macar un ;pic, in brate crestea. il simtea langa ea, cu inima batand sub acoperirea efortului, privind-o cum facuse anterior, cand erau fericiti, motivand ca e de vina berea pentru privirea lui, o atingea parca mangaind-o, motivand ca asa e ritmul, radea de rasul ei, motivand ca era buna gluma.
cand ultimul dans s-a sfarsit, o alta l-a tras langa ea. si fetei noastre i s-a ridicat adrenalina in urechi…
pandea momentul, cu un calm de pisica flamanda, cu ochii invartindu-se pe axul lor ca o morisca zvapaiata, batand usor si egal din degetele piciorului stang, prin talpa pantofului, pe pardoseala alunecoasa.
a dat peste el din intamplare (pe cuvant!:p), la oglinda din baia comuna si i-a multumit pentru dans. apoi i-a spus sa o ierte ca il urmarea cu privirea, dar inca il mai iubeste.
el a inclinat usor capul in jos si, privind cu un ochi in podea si cu unul spre ea, i-a spus ca si el mai simte ceva, dar ca nu vrea sa se impace, prefera situatia existenta si…desi ii face placere sa danseze cu ea, ar prefera sa pastreze amandoi o distanta mai rezonabila.
cu un avant oprit la timp si un usor dezechilibru dat de graba momentului, ea l-a rugat cu o lacrima intr-un colt de ochi, sa o sarute pentru ultima oara…”numai o data…ultima, pe cuvant! apoi o sa imi potolesc foamea cu fericirea asta si o sa incetez cu toate copilariile….”
nu stiu daca a crezut-o vreodata, daca i-a fost mila (??? hai sa fim seriosi!), sau daca isi dorea sa o stranga in brate, sa o sarute si sa treaca cu ea prin etajera de care se sprijinea cu o mana, inainte de a fugi impreuna de la acea petrecere…cert e ca s-au apropiat, si, desi totul a durat cateva secunde, a avut timp sa simta cum o prinde strans cu o mana si cum ii mangaie parul cu cealalta, sarutand-o tandru si fierbinte de 2 sau 3 ori….
nu stiu daca au fost 2 sau 3 sarutari…erau lungi….
apoi a imbratisat-o si i-a dat drumul oglindindu-si duiosia in ochii ei pentru ultima oara.
stia si ea ca e ultima. s-a intors ca sa isi arunce cativa stropi de apa rece pe fata, la scurt timp dupa ce baiatul iesise cu parul ud si cu mintea in 7 directii…
……………………….
e cel mai lung post al meu (cred), mi-am pierdut din talent, am plictisit iepuru si ma dor unghiutele.
vreti romane porno?
azi/aici n-avem! alaturi n-au oua! (banc comunist!)
